Federația Română de Fotbal îl menține în post pe Răzvan Lucescu. După doi ani fără niciun rezultat și niciun semn de speranță, indulgența față de Răzvan Lucescu ne face să ne dorim un Gigi Becali în fruntea Federației. Înainte de Comitetul Executiv de joi un ziar central scria că oficialii Federatiei căutau pentru Răzvan Lucescu o ieșire care să nu-l deranjeze pe Mircea Lucescu. Presupusa dorință de a nu intra în conflict cu un simbol ca antrenorul Șahtiorului mi se pare singura explicație plauzibilă la continuitatea în post a lui Lucescu junior.
Doi ani a avut fostul tehnician al Brașovului la dispoziție să construiască o echipă solidă și performantă. Eliminarea prematură din preliminariile Cupei Mondiale 2010 i-a dat un timp prețios fără presiune, în care selectionerul s-a concentrat mai mult să se apere de atacuri publice și să nu se facă de râs decât să construiască un lot eficace, unit și ambițios cu vizorul la calificarea pentru Campionatul European de anul viitor. Răzvan Lucescu a ratat momentele de liniște pentru a-și câștiga încredere, transmițând jucătorilor anxietatea debutantului dominat de frică. România s-a prezentat la meciurile decisive fără niciun plan, doar cu dubii, fără mecanisme de joc lucrate de-a lungul unui timp de care Lucescu junior a dispus și care face diferența pentru echipele bine construite. La meciurile cruciale ca cel din Bosnia s-a mers cu aceeasi debusolare și tot fără niciun spirit câștigător, cu eternul “un egal merge” care poate folosește pentru a vinde mașini scumpe cuplurilor de proaspăt căsătoriți din clasa medie, dar în niciun caz pentru a construi o echipă de elită.
Au fost doi ani fără nicio realizare și fără niciun progres, de atmosferă sumbră și înfricoșată de vechea babă comunistă. În loc să profite de momentul suspendării Bosniei ca să aducă un nou selecționer pentru a trage mai sigur ultimul cartuș, Federația îl confirmă pe Lucescu, condamnând Naționala la apatie si lipsă de progres.
Deposedată de dragul – și banul – lui Ursus de culoarea galbenă care a identificat-o în lume, obosită, complexată și plină de temeri, România umblă fără rost pe terenurile Europei. Îmbracată în roșul Spaniei, România are în Bosnia un adversar invincibil, iar o înfrângere 2-0 la Paris este un rezultat de salutat.
Cel mai bine ar fi poate să implicăm un alt sponsor al naționalei, Raiffeisen. Nu doar că așa ne întoarcem la galben. Pentru un împrumut ca să-l aducem pe Dan Petrescu de la ruși. Avem nevoie de un muncitor calificat serios, fie el și antipatic.
(Publicado en http://www.prosport.ro el 8 de abril de 2011)
Historias de Bucarest 